SUFIXÁȚIE, sufixații, s. f. Faptul de a sufixa; sufixare. – Din fr. sufixation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUFIXÁȚIE s.f. Sufixare. [Gen. -iei. / < fr. suffixation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUFIXÁȚIE s. f. sufixare. (< fr. suffixation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SUFIXÁȚIE s. (LINGV.) sufixare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sufixáție s. f. (sil. -ți-e), art. sufixáția (sil. -ți-a), g.-d. art. sufixáției; pl. sufixáții, art. sufixáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink