Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
sugél (-éi), s. m. – 1. Panarițiu. – 2. Urzică-moartă (Lamium purpureum, L. album). – Var. sugiu. Lat. sūgĭllum, rezultatul unei contaminări a lui sĭgĭllum „pecete” cu sūgillāre „a face vînătăi” (Pușcariu, Dimin., 172; REW 7903), cf. it. sugello „sigiliu” și, pentru confuzia ambelor cuvinte, Vitt. Pisani, IF, LIII, 22-3. Contaminarea cu suge (Tiktin; Candrea), nu pare o ipoteză necesară. Sugiu apare în loc de *sugeu, sing. reconstituit după pl. sugei (după Candrea, de la sugel considerat drept dim.).
Sursa: Dicționarul etimologic român