SUGÉSTIE, sugestii, s. f. 1. Influență exercitată asupra voinței cuiva; înrâurire și dirijare a voinței cuiva. ♦ Spec. Influență exercitată asupra conștiinței și voinței cuiva (în stare de veghe sau de stare hipnotică), folosită în tratarea unor tulburări neuropsihice. 2. Ceea ce sugerează cuiva; sugerare, propunere, idee. [Var.: sugestiúne s. f.] – Din fr. suggestion, lat. suggestio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUGÉSTIE s.f. 1. Influență exercitată asupra psihicului sau comportamentului cuiva. 2. Sugerare; propunere. [Gen. -iei, var. sugestiune s.f. / cf. fr. suggestion, lat. suggestio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUGÉSTIE s. f. 1. influență exercitată asupra psihicului sau comportamentului cuiva. 2. propunere, idee sugerată cuiva. (< fr. suggestion, lat. suggestio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
sugéstie s. f. (sil. -ti-e), art. sugéstia (sil. -ti-a), g.-d. art. sugéstiei; pl. sugéstii, art. sugéstiile (sil. -ti-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SUGÉSTIE ~i f. 1) Influență exercitată asupra unei persoane pentru a provoca o anumită reacție. 2) Metodă curativă de influență verbală, dirijată asupra psihicului unui bolnav, pentru a trata unele tulburări psihice. 3) Reprezentare sau fapt inspirat ori sugerat. Condică de ~i. [G.-D. sugestiei; Sil. -ti-e] /<fr. suggestion
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink