Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: sulfura (verb tranzitiv) , sulfură (substantiv feminin)   
SULFURÁ, sulfurez, vb. I. Tranz. 1. A trata recoltele depozitate (mazăre, fasole etc.) cu sulfura de carbon pentru a distruge gărgărițele și moliile. ♦ A stropi plantele cu pulbere de sulf împotriva făinării. 2. A injecta în sol sulfură de carbon în scopul distrugerii larvelor și a insectelor vătămătoare pentru plante. – Din fr. sulfurer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SULFURÁ vb. I. tr. 1. A acoperi, parțial sau total, cu o peliculă de sulfură un mineral. 2. A trata cu sulfură de carbon boabele de mazăre, de fasole, de cereale etc. atacate de gărgărițe. 3. A injecta în sol sulfură de carbon pentru a combate vătămătorii. [< fr. sulfurer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SULFURÁ vb. tr. 1. a acoperi, parțial sau total, cu o peliculă de sulfură, un mineral. 2. a trata cu sulfură de carbon boabele de mazăre, de fasole, cereale etc. atacate de gărgărițe. 3. a injecta în sol solfură de carbon pentru a combate vătămătorii. (< fr. sulfurer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
sulfurá vb., ind. prez. 1 sg. sulfuréz, 3 sg. și pl. sulfureáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SULFÚRĂ, sulfuri, s. f. Compus al sulfului cu un metal, cu un metaloid sau cu un radical organic; sare sau ester al acidului sulfuric. ◊ Sulfură de carbon = combinație de carbon cu sulf, în formă de lichid incolor și toxic, cu miros neplăcut, folosită în industrie și în agricultură. – Din fr. sulfure.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SULFURÁ ~éz tranz. (recolte depozitate, plante, soluri) A trata cu sulfură de carbon (în scopul combaterii bolilor sau vătămătorilor). /<fr. sulfurer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SULFÚRĂ ~i f. 1) Sare sau ester al acidului sulfuric. 2) Combinație a sulfului cu un metal, cu un metaloid sau cu un radical organic. ◊ ~ de fier combinație a sulfului cu fierul, întrebuințată, mai ales, la obținerea acidului sulfuric. ~ de carbon combinație a sulfului cu carbonul, foarte inflamabilă și toxică, întrebuințată, mai ales, la fabricarea unor insecticide. /<fr. sulfure
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SULFÚRĂ s.f. Compus al sulfului cu un metal, cu un metaloid sau cu un radical organic. [Cf. fr. sulfure].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SULFÚRĂ, sulfuri, s.f. 1. Sare a acidului sulfhidric. 2. Compus al sulfului cu un metal, metaloid sau radical organic. (din fr. sulfure)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SULFÚRĂ s. 1. (CHIM.) sulfură de fier v. pirită; sulfură de plumb v. galenă. 2. (MIN.) sulfură acidă = hidrosulfură; sulfură de zinc v. blendă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sulfúră s. f., g.-d. art. sulfúrii; pl. sulfúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)