SÚLGIU, sulgiuri, s. n. Dare percepută în evul mediu, în țările române, pentru vitele sau oile tăiate ori pentru vacile cu lapte. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
sulgíu (-uri), s. n. – Dare percepută pentru tăierea vitelor mari. Origine necunoscută. Legătura cu tc. sütcü „lăptar” (Scriban) este improbabilă. În general glosează ca „impozit pe lapte”, definiție ce este inexactă. Sec. XVII, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
súlgiu s. n. [-giu pron. -giu], art. súlgiul; pl. súlgiuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink