SULTANÍN, -Ă, sultanini, -e, adj., subst. 1. Adj. (Despre fructe, legume) De cea mai bună calitate, de soi. 2. S. f. Soi de viță de vie cultivat pentru producerea stafidelor. 3. S. m. Veche monedă turcească de aur. – Din tc. sültani, fr. sultanine.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
sultanín adj. m., (monedă) s. m., pl. sultaníni; f. sg. sultanínă, pl. sultaníne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink