SÚMBRU, -Ă, sumbri, -e, adj. 1. Întunecat, posomorât, întunecos. 2. Fig. Lipsit de veselie, închis în sine; posomorât, trist, mâhnit. ♦ Chinuit de gânduri, îngândurat. – După fr. sombre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SÚMBRU, -Ă adj. 1. Întunecat. 2. (Fig.) Posomorât, trist. ♦ Chinuit de gânduri. [< fr. sombre].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SÚMBRU, -Ă adj. 1. întunecat. 2. (fig.; despre oameni) posomorât, trist. ◊ chinuit de gânduri. (< fr. sombre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SÚMBRU adj. 1. întunecat, întunecos, obscur, (livr.) tenebros, (rar) nepătruns, (înv.) noptos. (Un salon ~.) 2. închis, întunecat, mohorât, sur, (pop.) suriu. (Haină de nuanță ~.) 3. v. lugubru. 4. v. deprimant. 5. v. funest.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Sumbru ≠ vesel, voios
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
súmbru (-ră), adj. – Întunecat, posomorît. – Var. sombru. Fr. sombre, cu vocala schimbată după paralelismul ombre, umbră.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
súmbru adj. m., pl. súmbri; f. sg. súmbră, pl. súmbre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SÚMBRU ~ă (~i, ~e) 1) Care este slab luminat; cu puțină lumină. 2) (despre culori) Care tinde spre negru; apropiat de negru. Nuanță ~ă. 3) fig. (despre persoane) Care este cuprins de tristețe; posomorât. 4) fig. (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă severitate internă; chinuit de gânduri. Față ~ă. 5) fig. Care este caracterizat prin neînțelegere a esenței. Istorie ~ă. Timp ~. [Sil. sum-bru] /<fr. sombre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink