SUNNÍT, -Ă, suniți, -te, s. m. ș f. Adept al sunnismului. – Din fr. sunnite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUNNÍT, -Ă s.m. și f. Mahomedan care respectă preceptele înscrise în sunna. [< fr. sunnite].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUNNÍT, -Ă, sunníți, -te, s.m., f. Mahomedan care respectă preceptele înscrise în sunna. (din fr. sunnite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SUNNÍT, -Ă, sunníți, -te, s.m., f. Credincios musulman care respectă prescripțiile sunnei; adept al sunnismului. (din fr. sunnite) [def. NODEX]
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române | Permalink
sunnít s. m., pl. sunníți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SUNNÍT ~ți m. Credincios musulman care respectă prescripțiile sunnei; adept al sunnismului. /<fr. sunnite
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink