SUPERFINÍȚIE s. f. Operație de netezire foarte fină a suprafețelor unor obiecte metalice, efectuată prin mișcări încete, în linie dreaptă. – Din fr. superfinition.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUPERFINÍȚIE s.f. Superfinisare. [Gen. -iei. / < fr. superfinition].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUPERFINÍȚIE s. f. superfinisare. (< fr. superfinition)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SUPERFINÍȚIE s. (TEHN.) vibronetezire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
superfiníție s. f. (sil. -ți-e), art. superfiníția (sil. -ți-a), g.-d. art. superfiníției; pl. superfiníții, art. superfiníțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink