SUPERFLUITÁTE s. f. (Rar) Însușire a ceea ce este superfluu; (concr.) lucru superfluu. [Pr.: -flu-i-] – Din fr. superfluité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUPERFLUITÁTE s.f. (Rar) Însușirea a ceea ce este superfluu; (concr.) lucru superfluu. [Pron. -flu-i-. / cf. fr. superfluité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUPERFLUITÁTE s. f. însușirea a ceea ce este superfluu; lucru superfluu. (< fr. superfluité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SUPERFLUITÁTE s. v. ineficacitate, ineficiență, inutilitate, zădărnicie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
superfluitáte s. f. (sil. -flu-i-), g.-d. art. superfluității; (lucruri superflue) pl. superfluități
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink