SUPERLATÍV, -Ă, superlativi, -e, adj. (Despre calificative) Care exprimă o calitate în gradul cel mai înalt. ◊ Gradul superlativ (și substantivat, n.) = grad de comparație al adjectivelor și al adverbelor, care arată că însușirea exprimată este la un grad foarte înalt sau la gradul cel mai înalt ori cel mai scăzut în comparație cu altele de aceeași natură. – Din fr. superlatif, lat. superlativus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUPERLATÍV, -Ă adj. Care arată, exprimă o calitate aflată în cel mai înalt grad. ♦ Grad superlativ (și s.n.) = grad de comparație al adjectivelor și al adverbelor, care arată că o însușire este în gradul cel mai înalt sau la un grad foarte înalt în comparație cu altele. [Cf. lat. superlativus, fr. superlatif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUPERLATÍV, -Ă adj. care exprimă o calitate în cel mai înalt grad. ♦ (gram.) grad ~ (și s. n.) = grad de comparație al adjectivului și al adverbului prin care se arată că o însușire există în cea mai înaltă măsură. (< fr. superlatif, lat. superlativus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
superlatív adj. m., pl. superlatívi; f. sg. superlatívă, pl. superlatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
superlatív (lingv.) s. n., pl. superlatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SUPERLATÍV1 ~e n. Calificativ exagerat, hiperbolic. /<fr. superlatif, lat. superlativus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SUPERLATÍV2 ~ă (~i, ~e) (despre aprecieri sau calificative) Care este deosebit de favorabil. ◊ (Grad) ~ categorie gramaticală care exprimă gradul cel mai înalt al unei calități. /<fr. superlatif, lat. superlativus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink