SUPINÁȚIE, supinații, s. f. Mișcare de rotație a antebrațului care apropie mâna de axul median al corpului. ♦ Poziție a antebrațului și a mâinii rezultând din mișcarea descrisă mai sus. – Din fr. supination.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUPINÁȚIE s.f. 1. Răsucire a mâinii cu podul palmei în sus. ♦ Răsucire a piciorului în raport cu gamba. 2. Decubit dorsal, cu capul răsturnat, brațele și picioarele întinse și odihnind pe pat, semn al unei mari slăbiri. [Gen. -iei. / < fr. supination, cf. lat. supinare – a răspunde].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUPINÁȚIE s. f. 1. mișcare de răsucire a mâinii spre în afară. ◊ răsucire a piciorului în raport cu gamba. 2. decubit dorsal, cu capul răsturnat, brațele și picioarele întinse și odihnind pe pat. (< fr. supination, lat. supinatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
supináție s. f. (sil. -ți-e), art. supináția (sil. -ți-a), g.-d. art. supináției; pl. supináții, art. supináțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink