SUPLÉȚE s. f. Însușirea de a fi suplu; mlădiere, flexibilitate, maleabilitate. ♦ Spec. Proprietate a unui corp solid de a putea suferi mari deformații nepermanente, prin încovoiere ori torsiune, sub acțiunea unor solicitări relativ mici; elasticitate. – Din fr. souplesse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUPLÉȚE f. 1) Caracter suplu; flexibilitate; elasticitate; maleabilitate. 2) Comportament suplu. [G.-D. supleței; Sil. su-ple-] /<fr. souplesse
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SUPLÉȚE s.f. 1. Însușirea de a fi suplu; flexibilitate. 2. Proprietate a unui corp solid de a putea suferi mari deformații nepermanente la încovoiere sau la torsiune sub solicitări relativ mici; elasticitate. [< suplu + -ețe, după fr. souplesse].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUPLÉȚE s. f. 1. însușirea de a fi suplu; flexibilitate. ◊ (peior.) pricepere de a se mlădia după împrejurări. ♦ cu ~ = cu dezinvoltură, fără efort. 2. proprietate a unui corp solid de a putea suferi mari deformații nepermanente la încovoiere sau la torsiune sub solicitări relativ mici; elasticitate. (< fr. souplesse)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SUPLÉȚE s. 1. v. flexibilitate. 2. v. sprinteneală. 3. v. grație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
supléțe s. f. (sil. -ple-), art. supléțea, g.-d. art. supléței
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink