SUPLICÁNT, -Ă, suplicanți, -te, s. m. și f. (Înv.) Persoană care suplică; persoană care adresează o suplică. – Din germ. Supplikant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUPLICÁNT s. v. reclamant.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
suplicánt s. m. (sil. -pli-), pl. suplicánți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink