SUPLÍCIU, suplicii, s. n. Tortură, caznă, chin fizic. ♦ Fig. Suferință morală, durere sufletească mare. – Din lat. supplicium, fr. supplice.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUPLÍCIU s.n. Caznă, tortură. ♦ (Fig.) Chin, suferință psihică. [Pron. -ciu. / < lat. supplicium, cf. fr. supplice, it. supplicio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUPLÍCIU s. n. caznă, tortură. ◊ (fig.) chin, suferință psihică. (< lat. supplicium, fr. supplice)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SUPLÍCIU s. 1. v. tortură. 2. v. mucenicie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
suplíciu s. n. (sil. -pli-) [-ciu pron. -ciu ], art. suplíciul; pl. suplícii, art. suplíciile (sil. -ci-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SUPLÍCIU ~i n. Suferință fizică sau/și morală foarte puternică; caznă; tortură. [Sil. su-pli-ciu] /<lat. supplicium, fr. supplice
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink