SUPOZITÓR, supozitoare, s. n. Preparat farmaceutic solid de formă conică, administrat pe cale anală. – Din fr. suppositoire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUPOZITÓR s.n. Medicament în stare solidă și de formă lunguiață, care se administrează pe cale anală. [< fr. suppositoire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUPOZITÓR s. n. preparat farmaceutic în stare solidă, administrat pe cale rectală. (< fr. suppositoire, lat. suppositorium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
supozitór s. n., pl. supozitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SUPOZITÓR ~oáre n. Preparat medicamentos, în formă de cilindru sau con, care se administrează pe cale rectală. /<fr. suppositoire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink