SUPRAARBÍTRU, supraarbitri, s. m. Superarbitru. [Pr.: -pra-ar-] – Supra- + arbitru (după fr. surarbitre).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUPRAARBÍTRU s.m. Arbitru care urmează să hotărască într-o chestiune asupra căreia alți arbitri au păreri deosebite; superarbitru. [Pron. -pra-a-. / < supra- + arbitru, după fr. surarbitre].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUPRAARBÍTRU s. m. arbitru care urmează să hotărască într-o chestiune asupra căreia alți arbitri sunt în dezacord; superarbitru. (după fr. surarbitre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SUPRAARBÍTRU s. superarbitru. (~ într-o compe-tiție.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
supraarbítru s. m. (sil. -pra-) → arbitru
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SUPRAARBÍTRU ~i m. Arbitru desemnat pentru a hotărî într-un litigiu, în care arbitrii propriu-ziși au păreri diferite. /supra- + arbitru
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink