Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: suprafața (verb tranzitiv) , suprafață (substantiv feminin)   
SUPRAFÁȚĂ, suprafețe, s. f. 1. Partea exterioară sau de deasupra a unui corp; față. ♦ Fig. Exterior, aparență. ◊ Loc. adj. De suprafață = care nu are profunzime; superficial. * Loc. adv. La suprafață = fără a pătrunde în esența lucrurilor, în mod superficial. 2. Întindere delimitată considerată sub raportul lungimii și lățimii. ♦ (Geom.) Arie limitată de o linie închisă (frântă sau curbă) măsurată în unități la pătrat. – Supra- + față (după fr. surface).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUPRAFÁȚĂ s.f. 1. Față, parte exterioară a unui corp. 2. Întindere delimitată (de teren, de pădure) etc. ♦ (Geom.) Arie limitată de o linie închisă, măsurată în unități de măsură speciale. [< supra- + față, după fr. surface].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUPRAFÁȚĂ s. f. 1. față, parte exterioară a unui corp. 2. întindere delimitată (de teren, de pădure) etc. 3. (mat.) arie limitată de o linie închisă. (după fr. surface)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SUPRAFÁȚĂ, suprafețe, s. f. 1. Partea exterioară sau de deasupra a unui corp; față. ◊ Loc. adv. La suprafață = fără a pătrunde în esența lucrurilor, în mod superficial. 2. Întindere nelimitată (de teren, de pădure etc.) considerată sub raportul lungimii și lățimii, măsurată în unități la pătrat. ◊ Suprafață de respirație = suprafață pulmonară care dă capacitatea respiratorie. ♦ (Geom.) Arie2 limitată de o linie închisă (frântă sau curbă) măsurată în unități la pătrat. – Din supra- + față (după fr. surface).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
SUPRAFÁȚĂ s. 1. (MAT.) (înv.) surfață. 2. (GEOM.) suprafață plană v. plan; suprafață sferică v. sferă. 3. întindere, mărime. (~ unui loc.) 4. v. cuprins. 5. v. regiune. 6. față, întindere, întins, (înv.) surfață. (Pe ~ mării, a câmpiei.) 7. v. zonă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
suprafáță (-țe), s. f. Exterior, întindere. Traducere din lat. superficies sau din fr. surface, adaptat la față.Der. superficial, adj., din fr. superficiel; superficialitate, s. f., din fr. superficialité.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
suprafáță s. f. (sil. -pra-), pl. supraféțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SUPRAFAȚÁ, suprafațez, vb. I. Tranz. (Tehn.) 1. A acoperi suprafața unei piese, a unei construcții etc. cu un strat superficial în scop util sau decorativ. 2. A netezi și finisa o îmbrăcăminte rutieră. – Din suprafață (după fr. surfacer).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUPRAFÁȚĂ ~éțe f. 1) Partea de deasupra a unui corp. ~ața Pământului. La ~ața apei.La ~ a) în partea exterioară; b) fără a pătrunde în esența lucrurilor; în mod superficial. De ~ care este lipsit de profunzime; superficial. 2) fig. Partea de dinafară a unui lucru; aparență; exterior. 3) Figură geometrică formată prin deplasarea unei linii; arie. ~ arabilă. ~ața unui triunghi.~ de recepție teritoriu pe care își adună apele un bazin, un râu, un lac sau o mare. [G.-D. suprafeței] /supra- + față
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SUPRAFAȚÁ vb. I. tr. A realiza un strat superficial la o piesă, la o construcție. ♦ A uniformiza suprafața îmbrăcămintei rutiere. [După fr. surfacer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUPRAFAȚÁ vb. tr. 1. a acoperi cu un strat superficial o piesă, o construcție. 2. a uniformiza suprafața îmbrăcămintei rutiere. (după fr. surfacer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
suprafațá vb., ind. prez. 1 sg. suprafațéz, 3 sg. și pl. suprafațeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)