Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: supranumi (verb tranzitiv) , supranumit (adjectiv)   
SUPRANUMÍT, -Ă, supranumiți, -te, adj. Care a primit un supranume. – V. supranumi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUPRANUMÍT adj. denumit, intitulat, numit, poreclit, zis, (înv.) titluit. (Al. Golescu ~ Arăpilă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SUPRANUMÍ, supranumesc, vb. IV. Tranz. A da, a atribui cuiva un supranume. – Supra- + numi (după fr. surnommer).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SUPRANUMÍ ~ésc tranz. (persoane) A înzestra cu un supranume. /supra- + a numi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SUPRANUMÍ vb. IV. tr. A da cuiva un supranume. [P.i. -mesc. / < supra- + numi, după fr. surnommer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUPRANUMÍ vb. tr. a da cuiva un supranume. (după fr. surnommer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SUPRANUMÍ vb. a boteza, a chema, a denumi, a intitula, a numi, a porecli, a spune, a zice, (înv. și reg.) a număra, (înv.) a grăi, a nomina, a numeni, a titlui. (Pentru vitejia lui l-au ~ „Bravul”.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
supranumí vb. (sil. -pra-) → numi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)