SUPRATÁRĂ, supratare, s. f. Tara1 (1) celui de-al doilea ambalaj al unei mărfi. – Supra- + tară.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUPRATÁRĂ s.f. Greutatea celui de-al doilea ambalaj al unei mărfi. [< supra- + tară].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUPRATÁRĂ s. f. greutatea celui de-al doilea ambalaj al unei mărfi. (< supra1- + tară)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
supratáră s. f. (sil. -pra-) → tară
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink