Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
SURDÍNĂ, surdine, s. f. Dispozitiv din metal sau din lemn, în formă de gheară la instrumentele cu coarde, sau în formă de dop la instrumentele de suflat, folosit pentru atenuarea intensității sonorității unor instrumente muzicale. ◊ Loc. adv. În surdină = a) cu surdina pusă, încet; b) fără zgomot, înăbușit; cu glas scăzut; în taină. – Din fr. sourdine.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SURDÍNĂ s.f. Amortizor de zgomot. ♦ Dispozitiv care se aplică unui instrument muzical pentru a-i micșora intensitatea sunetelor. ♦ În surdină = a) încet, cu sunete ușoare; b) fără zgomot, cu glas scăzut; în taină. [< fr. sourdine, cf. it. sordina].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SURDÍNĂ s. f. amortizor de zgomot. ◊ dispozitiv care se aplică unui instrument muzical pentru atenuarea intensității și modificarea timbrului sunetelor. ♦ în ~ = fără zgomot. (< fr. sourdine)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SURDÍNĂ s. (MUZ.) (rar) pieptene. (~ la vioară.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
surdínă s. f., g.-d. art. surdínei; (dispozitive) pl. surdíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SURDÍNĂ ~e f. Dispozitiv folosit la unele instrumente muzicale pentru a slăbi intensitatea sunetelor emise. ◊ În ~ a) încet; înăbușit; b) în taină; pe ascuns. /<fr. sourdine
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
surdiná vb., ind. prez. 1 sg. surdinéz, 3 sg. și pl. surdineáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink