SURDÚC s. n. (Reg.) Vale strâmtă între doi munți; coastă râpoasă și pietroasă. – Tc. surduk, magh. szurdok.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
surdúc2 s.n. (reg.) nume de floare.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
surdúc1, surdúcuri, s.n. (înv. și reg.) coastă râpoasă și pietroasă; vale strâmtă cu versante repezi și prăpăstioase.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
surdúc (curi), s. n. – Rîpă, hîrtoapă, prăpastie. Tc. surduk (Șeineanu, II, 329), cf. sb. surduk, mag. szurdok. În Mold.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink