SURÉT, sureturi, s. n. (În evul mediu, în țările românești) Copie sau traducere (a unui act, a unei scrisori). – Din tc. suret.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
surét2 s.n. (reg.) culesul strugurilor.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
surét (-te), s. n. – Copie, traducere. – Mr. surete. Tc. (arab.) suret (Șeineanu, III, 112), cf. sb. suret „figură”, bg. surat „imagine”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
surét s. n., pl. suréturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink