Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
SURGHIUNÍ, surghiunesc, vb. IV. Tranz. A exila, a deporta, a proscrie. ♦ Fig. A izgoni, a alunga. – Din surghiun.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SURGHIUNÍ vb. (JUR.) 1. a alunga, a exila, a goni, a izgoni, a ostraciza, a proscrie, (livr.) a relega, (înv.) a urgisi. (L-a ~ din țară.) 2. v. deporta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SURGHIUNÍ vb. v. alunga, depărta, goni, izgoni, îndepărta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
surghiuní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surghiunésc, imperf. 3 sg. surghiuneá; conj. prez. 3 sg. și pl. surghiuneáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SURGHIÚN, (1) surghiunuri, s. n. (2) surghiuni, s. m. 1. S. n. Surghiunire, exil, deportare. ♦ Stare, situație de exilat, de proscris; fig. pribegie, înstrăinare. 2. (Înv.) S. m. Surghiunit. – Din tc. sürgün.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SURGHIUNÍ ~ésc tranz. înv. 1) A trimite în surghiun; a exila; a deporta. 2) fig. A sili să trăiască printre străini; a izgoni; a alunga. /Din surghiun
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SURGHIÚN adj., s. v. alungat, exilat, gonit, izgonit, pribeag, proscris, surghiunit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
surghiún (-nuri), s. n. – Deportare, exil. Var. Mold. surgun. Mr. surghiune, megl. surghiun. Tc. sürgün (Roesler 603; Șeineanu, II, 329; Lokotsch 1950), cf. ngr. σουργούνια, alb. sürgün, bg. sjurgjun. – Der. surghiuni, vb. (a exila); surghiunie, s. f. (deportare); surgunlîc, s. n. (înv., exil), din tc. sürgünlik.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
surghiún (persoană) s. m., pl. surghiúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink