SURPLÚS, surplusuri, s. n. Ceea ce este în plus, ceea ce depășește necesarul; prisos, excedent. – Din fr. surplus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SURPLÚS s.n. Ceea ce este în plus; prisos, excedent. [< fr. surplus, cf. sur – peste, plus – prea].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SURPLÚS s. n. ceea ce este în plus; prisos, excedent. (< fr. surplus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SURPLÚS s. excedent, plus, prisos, prisosință, (reg.) radăș, (înv.) prisoseală, prisosire, prisosit, prisositură, rămas. (Un ~ de produse.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
surplús s. n., pl. surplúsuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SURPLÚS ~uri n. Cantitate care depășește necesarul; prisos; excedent. ~ de mărfuri. /<fr. surplus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink