SURPRINZĂTÓR, -OÁRE, surprinzători, -oare, adj. Care surprinde, care provoacă uimire; nebănuit, neașteptat. ♦ Care impresionează puternic; impresionant, uimitor, extraordinar. – Surprinde + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SURPRINZĂTÓR, -OÁRE adj. (adesea adv.) Care provoacă surprindere; neașteptat. ♦ Impresionant; uimitor. [< surprinde + -(ă)tor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SURPRINZĂTÓR, -OÁRE adj. (și adv.) care provoacă uimire, care impresionează puternic; extraordinar. (< surprinde + -/ă/tor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SURPRINZĂTÓR adj. 1. v. uimitor. 2. v. epatant. 3. frapant, izbitor, șocant, uimitor, (livr.) sesizant. (O asemănare ~oare.) 4. v. neașteptat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
surprinzătór adj. m. prinzător
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SURPRINZĂTÓR1 adv. Într-un mod care provoacă surprindere. /a surprinde + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SURPRINZĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care surprinde (prin caracterul său neașteptat, neprevăzut). /a surprinde + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink