SURPRÍZĂ, surprize, s. f. 1. Faptul de a lua pe cineva prin surprindere. 2. Tot ceea ce surprinde prin caracterul său neașteptat, neprevăzut. ♦ Ceea ce provoacă o bucurie neașteptată, o plăcere; (concr.) dar, cadou. – Din fr. surprise.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SURPRÍZĂ s.f. 1. Acțiune prin care iei pe cineva pe neașteptate, pe nepregătite; surprindere, întâmplare neașteptată, neprevăzută. ♦ Plăcere, bucurie neașteptată făcută cuiva; (concr.) cadou neașteptat oferit cuiva. 2. Mirare, uimire. [< fr. surprise].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SURPRÍZĂ s. f. 1. faptul de a lua pe cineva prin surprindere; întâmplare neașteptată, neprevăzută. ◊ plăcere, bucurie neașteptată făcută cuiva; cadou. 2. mirare, uimire. (< fr. surprise)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SURPRÍZĂ s. 1. v. uimire. 2. (înv.) surprindere. (~ele călătoriei.) 3. v. cadou.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
surpríză s. f., pl. surpríze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SURPRÍZĂ ~e f. 1) Lucru surprinzător; fapt care surprinde. Călătorie fără ~e. 2) Emoție (pozitivă) provocată cuiva prin surprindere. 3) Cadou acordat cuiva prin surprindere. [G.-D. surprizei; Sil. sur-pri-] /<fr. surprise
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink