SURTÚC, surtuce, s. n. Haină bărbătească (din postav) care acoperă partea de sus a corpului și care se poartă (la țară) peste cămașă sau peste vestă. – Din ngr. surtúko, rus. siurtuk.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SURTÚC s. 1. veston. (Un ~ de postav gros.) 2. laibăr, mintean, (reg.) lăibărac, (prin Mold.) baibarac, (Transilv., Ban. și Mold.) căput (~ purtat de țărani.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
surtúc (-curi), s. n. – Haină bărbătească din postav. – Mr. siurtuc. Fr. surtout, prin intermediul ngr. σουρτούϰο, mai puțin probabil prin cel al rus. sjurtuk (Sanzewitsch 209; Bogrea, Dacor., I, 292), cf. sb. surtuka, alb. surtukë. – Der. surtucar, s. m. (tîrgoveț, orășean).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
surtúc s. n., pl. surtúce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SURTÚC ~ce n. înv. Haină bărbătească lungă până mai jos de șolduri, cusută din postav (de obicei fără revere). /<rus. siurtuk, ngr. surtúko, fr. surtout
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink