Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
SURUGÍU, surugii, s. m. 1. Vizitiu care conducea (călare pe unul dintre cai) diligențele, poștalioanele sau trăsurile boierești. 2. (Pop.; art.) Numele unei constelații din emisfera boreală. – Din tc. sürücü.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a