Dex surí

SURÍ, suresc, vb. IV. Intranz. (Rar; despre păr; p. ext. despre oameni) A încărunți. ♦ Tranz. A face sur. – Din sur.

SURÍ vb. v. încărunți.

surí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surésc, imperf. 3 sg. sureá; conj. prez. 3 sg. și pl. sureáscă

SUR, -Ă, suri, -e, adj. 1. De o culoare intermediară între alb și negru sau care rezultă dintr-un amestec de alb și negru; cenușiu; (despre animale și păsări) care are părul, lâna, penele de culoare cenușie. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat unui cal cu părul sur (1). ♦ Sură de stepă = rasă de taurine indigenă, de culoare cenușie sau vânătă, care prezintă o mare rezistență și pretenții reduse de hrană. 2. (Despre cer, nori, văzduh) Lipsit de lumină, de strălucire; încețoșat, tulbure; Fig. posomorât, mohorât. 3. (Despre părul oamenilor; p. ext. despre oameni) Cărunt. ♦ Fig. (Rar) Bătrân, străvechi; îndepărtat. – Din bg., scr. sur.

SUR¹ ~ă (~i , ~e) 1) Care este de culoare intermediară între alb și negru; de culoarea cenușii; cenușiu; gri. Costum ~. Pasăre ~ă. 2) (despre cer) Care este acoperit de nori; înnorat; noros. 3) (despre păr) Care este încărunțit; cărunt. 4) fig. (despre oameni) Care are fire albe în păr; cărunt. /<bulg., sb. sur

SUR² ~i m. mai ales art. Cal cu părul de culoare cenușie. /<bulg., sb. sur

SUR- Element prim de compunere savantă cu semnificația „super”, „supra”, „peste”, „deasupra”, „în exces”. [< fr. sur-].

SUR- pref. „superior”, „în exces”, „neașteptat”. (< fr. sur-)

PIETROȘEL-SÚR s. v. pietrar.

PLOȘNIȚĂ-SÚRĂ s. v. ploșniță-de-câmp.

SUR adj. 1. v. cenușiu. 2. întunecat, mohorât, sumbru, (pop.) suriu. (Haină de nuanță ~.) 3. v. cărunt. 4. vânăt. (Cal ~.) 5. încețoșat, neclar, tulbure, (reg.) suriu. (Un văzduh ~.)

SUR adj. v. străvechi.

sur (-ră), adj. Gri. Sl., cf. bg., sb., cr. sur, rus. ser (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 380; Conev 97). După Tiktin, din lat. syrus „sirian”, legat de it. soro, fr. saure; dar nu este sigur că cuvintele it. și fr. au această origine și nici nu se cunoaște o culoare gri specifică Siriei. Der. suraia, s. f. (nume de vacă); suran, s. m. (nume de bou); suriu, adj. (gri, cenușiu, încărunțit, înspicat); surchea, s. f. (nume de animal), din mag. szürke „gri” (Ruffini 101); suri, vb. (a colora în gri); surilă, s. m. (nume de bou); însuri, vb. (a încărunți).

pietroșél-sur s. m.

plóșniță súră s. f. + adj.

sur adj. m., pl. suri; f. sg. súră, pl. súre