SUSÁI s. m. Gen de plante erbacee din familia compozeelor, cu frunze sesile, cu flori galbene, a căror tulpină conține un suc lăptos (Sonchus). – Din ucr. susaï.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUSÁI m. Plantă erbacee cu tulpina e****ă, cărnoasă, și cu frunze lungi, adânc crestate, înfășurate la baza lor în jurul tulpinii, care conține un suc lăptos. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SUSÁI s. (BOT.) 1. (Sonchus) (reg.) castravan, lăptucă, susăiță, tâlhărea, iarba-iepurelui, pălămidă-grasă. 2. susai-de-pădure v. susai-pădureț; susai-pădureț (Lactuca muralis) = susai-de-pădure, (reg.) crestățea, tâlhărea, susai-sălbatic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SUSÁI s. v. grânar, hambar, pătul, tâlhărea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
susái (-i), s. m. – Plantă (Sonchus oleraceus, S. Asper, S. arvensis, S. palustris). Sl. susati, susą „a suge”, susŭ „țîță”, pentru să produce un suc alb asemănător laptelui, cf. și numele său fr., laiteron. Legătura cu rus. susak „plantă” (Cihac, II, 381) este incertă. În schimb, rus. susaj (Pascu, R. critică, 1938, 110; Scriban) pare să provină din rom. După Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 303, urmat de Philippide, II, 735, este cuvînt dacic, legat de alb. susaljë „zurro”. După Candrea, din sb. sisaljka „mamelon”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
susái s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SUSAI-DE-MÚNTE s. v. tâlhărea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SUSAI-DE-PĂDÚRE s. v. tâlhărea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șușái, șușaíuri, s.f. (reg.) nisip de pe malul râului.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink