Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
SUSPENDÁT, -Ă, suspendați, -te, adj. 1. Atârnat (în aer). ◊ Pod suspendat = pod la care calea este suspendată de elemente flexibile (cabluri, lanțuri etc.). Grădini (sau terase) suspendate = a) grădini construite în terasă; b) grădini cu solul sprijinit de stâlpi. 2. Fig. Întrerupt, oprit; interzis. – V. suspenda.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUSPENDÁT adj. I. v. agățat. II. v. suprimat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
suspendát adj. m., pl. suspendáți; f. sg. suspendátă, pl. suspendáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SUSPENDÁ, suspénd, vb. I. Tranz. 1. A atârna. 2. Fig. A întrerupe, a amâna, a opri temporar o activitate. ♦ A face să înceteze temporar o acțiune judiciară; a interzice temporar exercitarea unor drepturi; a amâna fără termen executarea unei pedepse. ♦ A destitui provizoriu din funcție un salariat. 3. Fig. A interzice, a face să înceteze, a suprima o acțiune. – Din fr. suspendre, lat. suspendere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SUSPENDÁ suspénd 1. tranz. 1) (obiecte) A prinde în (sau de) ceva (cârlig; cui etc.) lăsând să atârne liber în jos; a agăța; a anina; a spânzura; a atârna. 2) fig. (activități, procese, acțiuni judiciare etc.) A întrerupe pe un timp. ~ ostilitățile. 3) (publicații) A împiedica să apară un anumit timp. 4) rar (persoane îndeplinind anumite funcții) A scoate temporar din serviciu. ~ un judecător. 2. intranz. A atârna liber (în jos). /<fr. suspendre, lat. suspendere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SUSPENDÁT ~tă (~ți, ~te) v. A SUSPENDA. ◊ Pod ~ pod care este fixat pe cabluri metalice, pe lanțuri, pe arcuri sau pe bare de metal. /v. a suspenda
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SUSPENDÁ vb. I. tr. 1. A atârna. 2. (Fig.) A întrerupe, a opri; a amâna temporar; a suprima temporar. [P.i. suspénd. / < lat. suspendere, cf. fr. suspendre].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUSPENDÁ vb. tr. 1. a atârna; a suspensiona. 2. (fig.) a întrerupe, a amâna, a opri temporar o activitate. ◊ (jur.) a opri cursul judecății, al executării sau al urmăririi penale. 3. (fig.) a interzice, a suprima (temporar). (< fr. suspendre, lat. suspendere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SUSPENDÁ vb. I. v. agăța. II. 1. v. înceta. 2. a întrerupe. (Au ~ cursurile pe câteva zile.) 3. v. suprima.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
suspendá vb., ind. prez. 1 sg. suspéndez, 3 sg. și pl. suspendeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink