SUSPENSÍV, -Ă, suspensivi, -e, adj. (Jur.) Care suspendă, care oprește punerea în execuție a unei dispoziții, a unei prevederi etc. – Din fr. suspensif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUSPENSÍV, -Ă adj. Care suspendă, care oprește punerea în execuție. [< fr. suspensif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUSPENSÍV, -Ă adj. care determină o suspensie (1). (< fr. suspensif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SUSPENSÍV, -Ă, suspensivi, -e, adj. (Jur.) Care suspendă punerea în execuție, care oprește, care amână. ◊ (În sistemul politic capitalist) Veto suspensiv = drept pe care îl are șeful statului de a refuza sancționarea unei legi votate de parlament. – După fr. suspensif.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
suspensív adj. m., pl. suspensívi; f. sg. suspensívă, pl. suspensíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SUSPENSÍV ~ă (~i, ~e) jur. Care suspendă punerea în execuție a unei hotărâri, a unei dispoziții etc. /<fr. suspensif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink