SÚSUR, susure, s. n. Zgomot continuu, monoton, lin, ușor și plăcut produs de curgerea unei ape, de frunzele mișcate de vânt etc.; murmur, susurare. – Din susura (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SÚSUR s.n. Zgomot continuu și lin produs de curgerea unei ape sau de foșnetul frunzelor bătute de vânt. [Pl. -re. / < susura].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SÚSUR s. n. zgomot continuu și lin produs de curgerea unei ape, de foșnetul frunzelor bătute de vânt etc. (< susura)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SÚSUR s. 1. v. clipocit. 2. v. foșnet. 3. v. murmur.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
súsur s. n., pl. súsure
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SÚSUR ~e n. Zgomot continuu, ușor și monoton, produs de unele fenomene naturale (curgerea apei, frunze mișcate de vânt etc.); murmur. ~ de izvor. /v. a susura
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink