Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
SUSURÁRE, susurări, s. f. (Rar) Faptul de a susura; susur. – V. susura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUSURÁRE s. 1. v. clipocit. 2. v. foșnet.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
susuráre s. f., g.-d. art. susurării; pl. susurări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SUSURÁ, pers. 3 súsură, vb. I. Intranz. (Despre ape curgătoare, frunze; p. ext. despre adierea vântului etc.) A produce un zgomot lin, ușor, monoton și continuu; a murmura. – Din fr. susurrer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SUSURÁ pers. 3 súsură intranz. (despre ape curgătoare, frunze mișcate de vânt etc.) A produce un zgomot lin, continuu și plăcut; a murmura; a șopoti. /<fr. susurrer, lat. susurrare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SUSURÁ vb. I. intr. (Despre ape curgătoare, frunze) A produce un zgomot lin și continuu. [P.i. 3 -ră. / < fr. susurrer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUSURÁ vb. intr. (despre ape curgătoare, frunze) a produce un susur. (< fr. susurrer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SUSURÁ vb. 1. v. clipoci. 2. v. foșni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
susurá (-r, át), vb. – A murmura. Fr. susurrer. – Der. susur, s. n. (murmur). Prezenta mr. șușuredz, șușurare, i-a făcut pe Pușcariu 1706 și Pascu, I, 168, să se gîndească că aceste cuvinte reprezintă direct lat. susurrāre. Această ipoteză este foarte puțin probabilă; cuvîntul nu este popular și mr. trebuie să fie o creație expresivă care aparține familiei lui șoșoi.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
susurá vb., ind. prez. 1 sg. súsur, 3 sg. și pl. súsură; conj. prez. 3 sg. și pl. súsure
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink