SUSȚINĂTÓR, -OÁRE, susținători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care susține o povară, care sprijină o greutate. 2. S. m. și f. Fig. Persoană care ajută, care susține, care apără ceva sau pe cineva; apărător, sprijinitor. ♦ Spec. Persoană care întreține cu mijloace materiale altă persoană, o instituție etc. – Susține + suf. -ător (după fr. souteneur).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUSȚINĂTÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Persoană) care susține pe cineva sau ceva; care întreține cu mijloace materiale pe cineva. // s.n. Susținător plantar = aparat ortopedic, alcătuit dintr-o lamă, pentru susținerea bolții unui picior plat; supinator. [< susține + -(ă)tor, după fr. souteneur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUSȚINĂTÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (cel) care susține pe cineva sau ceva; care întreține cu mijloace materiale pe cineva. II. s. n. ~ plantar = aparat ortopedic dintr-o lamă pentru susținerea bolții unui picior plat; supinator. (< susține + -/ă/tor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SUSȚINĂTÓR adj., s. 1. adj. sprijinitor, (livr.) portant. (Stâlpi ~.) 2. s. v. adept. 3. s. v. suporter. 4. s. v. apărător. 5. s. (rar) întreținător. (~ de familie.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
susținătór adj. m., s. m., pl. susținătóri; f. sg. și pl. susținătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SUSȚINĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival 1) Care susține; sprijinitor. 2) fig. (despre persoane) Care servește drept reazem; sprijinitor. /a susține + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink