SUVÁC, suvace, s. n. Sulă (1) lungă. [Pl. și: suvacuri] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUVÁC, suvace, s. n. Sulă lungă de metal sau de lemn întrebuințată la confecționarea opincilor, la desfundat luleaua etc.; sulac. – Ngr. suvlaki.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
suvác s. n., pl. suváce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SUVÁC ~ce n. pop. rar Sulă lungă folosită, mai ales, la confecționarea opincilor. /<ngr. suvlake, ucr. sugak
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink