SUZERÁN, -Ă, suzerani, -e, s. m., adj. 1. S. m. (În evul mediu) Mare senior de care depindeau alți seniori, ca urmare a relațiilor de suzeranitate. 2. Adj. (Despre state) Care exercita autoritatea asupra unui stat mai slab, amestecându-se în politica internă a acestuia și impunându-i anumite obligații politice și financiare. – Din fr. suzerain.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUZERÁN s.m. Mare senior feudal care poseda o feudă de care depindeau alte feude, socotite ca vasale. // adj. (Despre state, națiuni etc.) Care nu depinde de nimeni, care exercită o autoritate asupra altui stat (vasal), amestecându-se în treburile lui interne. [Cf. fr. suzerain].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUZERÁN, -Ă I. s. m. mare senior feudal care poseda o feudă de care depindeau alte feude, socotite ca vasale. II. adj. (despre state, națiuni) care nu depinde de nimeni, care exercită o autoritate asupra altui stat. (< fr. suzerain)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
suzerán s. m., adj. m., pl. suzeráni; f. sg. suzeránă, pl. suzeráne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SUZERÁN1 ~i m. (în evul mediu) Latifundiar feudal de care depindeau alți feudali, aflați în raport de vasalitate cu acesta. /<fr. suzerain
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SUZERÁN2 ~ă (~i, ~e) (despre state) Care își exercită influența asupra altui stat, aflat în raport de vasalitate cu acesta. /<fr. suzerain
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink