SÂNGEÁP s. n. v. sângeapă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SÂNGEÁP s. v. jder, veveriță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sîngeáp (-gépi), s. m. – Veveriță siberiană și blana ei. – Var. sîngeap. Tc. (per.) sinceb (Roesler 602; Șeineanu, II, 323; Lokotsch 1912), cf. ngr. σιντζάπι. – Der. singepiu (var. singipiu), adj. (cenușiu), din tc. sincepi.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cinzeácă f., pl. ecĭ (d. cin-zecĭ). Munt. Cin-zecĭ de dramurĭ de băutură din ocaŭa veche. Cănuță de lut: o cinzeacă pîntecoasă cu florĭ pe care o pipăise de atîtea orĭ degetele babeĭ (CL. 1910, 5, 544). Iron. Cin-zecĭ de anĭ: a trecut cinzeaca! – Pin [!] met. (Mold.) sîngeacă, sîngeapă și sîngeap, pl. ece, epe. V. palicĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink