SÂSÂITÚRĂ, sâsâituri, s. f. Sunet carcteristic scos de șerpi, gâște etc.; sâsâit1. ♦ Sunet rezultat din rostirea repetată a interjecției „ss!” (cu scopul de a obține liniște). [Pr.: -sâ-i-] – Sâsâi + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SÂSÂITÚRĂ s. 1. v. șuierătură. 2. v. sâsâit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sâsâitúră s. f. (sil. -sâ-i-), g.-d. art. sâsâitúrii; pl. sâsâitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink