SĂCULTÉȚ, săcultețe, s. n. (Reg.) Săculeț. [Var.: săculteáță s. f.] – Sac + suf. -ulteț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SĂCULTÉȚ s. v. săculeț, săcușor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
săcultéț, săcultéțe, s.n. (înv. și reg.) 1. săculeț, sac mic. 2. sac pentru grăunțe (la moară). 3. (în forma: seculteț) fileu (pentru strâns părul). 4. (înv.) glandă în care moscul acumulează o secreție puternic și plăcut mirositoare.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
săcultéț s. n., pl. săcultéțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink