SĂGEȚÍCĂ, săgețele, s. f. 1. Diminutiv al lui săgeată. 2. Plantă erbacee cu tulpina ramificată și cu flori mari, albastre, liliachii sau albe, dispuse câte două la vârful unui peduncul lung (Geranium pratense). – Săgeată + suf. -ică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SĂGEȚÍCĂ s. săgețea, (înv.) săgetuță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SĂGEȚÍCĂ s. v. buchet, ciocul-berzei, greghetin.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
săgețícă s. f., g.-d. art. săgețélei; pl. săgețéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SĂGEȚÍCĂ ~éle f. (diminutiv de la săgeată) Plantă erbacee cu tulpina e****ă, ramificată, cu frunze adânc crestate și cu flori mari, grupate câte două pe un peduncul comun. /săgeată + suf. ~ică
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink