SĂLBĂTICÍME, sălbăticimi, s. f. 1. Mulțime de animale sălbatice, totalitatea animalelor sălbatice. 2. Loc sălbatic, nelocuit, departe de orice așezare omenească (civilizată). [Var.: (pop.) sălbătăcíme s. f.] – Sălbatic + suf. -ime.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SĂLBĂTICÍME s. v. barbarie, bestie, dihanie, fiară, jivină, lighioană, primitivism, primitivitate, sălbăticie, sălbăticiune.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sălbăticíme s. f., g.-d. art. sălbăticímii; (locuri, animale) pl. sălbăticími
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SĂLBĂTICÍME ~i f. 1) Totalitate de animale sălbatice. 2) Loc sălbatic, nelocuit (departe de lumea civilizată). /sălbatic + suf. ~ime
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink