SĂLĂȘLUÍNȚĂ, sălășluințe, s. f. (Reg.) Locuință, sălaș. – Sălășlui + suf. -ință.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SĂLĂȘLUÍNȚĂ s. v. adăpost, așezare, casă, cămin, domiciliu, locuință, sălaș, trai, viață, viețuire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sălășluínță s. f., g.-d. art. sălașluínței; pl. sălășluínțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink