SĂPĂLÍGĂ, săpăligi, s. f. Sapă1 mică, cu lama îngustă, având adesea doi sau trei colți la partea opusă tăișului, folosită mai ales în lucrări de legumicultură; săpălugă. [Pl. și: săpălige] – Sapă1 + suf. -ăligă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SĂPĂLÍGĂ s. 1. săpușoară, (reg.) săpuță. (O sapă mică sau ~.) 2. (AGRIC.) (reg.) sapă, săpălică, săpălucă, săpălugă, săpiță, săpucă, săpuliță, săpușoară, săpuță, scrapină, (Bucov. și Maram.) șpițac. (~ se folosește în legumicultură.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
săpălígă s. f., g.-d. art. săpălígii; pl. săpălígi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SĂPĂLÍGĂ ~gi f. Sapă mică, lunguiață (având în partea opusă a tăișului doi sau trei colți); sapă de plivit; sapă de grădină.[G.-D. sapăligii] /sapă + suf. ~ăligă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink