SĂPĂTÓR, -OÁRE, săpători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu săpatul, care muncește cu sapa1. 2. S. m. Persoană care sapă în lemn, în piatră etc. 3. S. f. Mașină de săpat. – Săpa + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SĂPĂTÓR s. (franțuzism) sapeur, (înv.) săpaș. (E ~ de meserie.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SĂPĂTÓR s. v. gravor, gropar, sculptor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
săpătór s. m., pl. săpătóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SĂPĂTÓR1 ~oáre n. Mașină de săpat. /a săpa + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SĂPĂTÓR2 ~i m. 1) Persoană care lucrează cu sapa. 2) Muncitor specializat în operații de săpare (în piatră, lemn etc.). /a săpa + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
săpătoáre (persoană) s. f., g.-d. art. săpătoárei; pl. săpătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink