SĂPĂTÚRĂ, săpături, s. f. 1. Săpat. ♦ Spec. (La pl.) Lucrări de excavare a pământului; (în special) lucrări arheologice. 2. (Concr.) Groapă, adâncitură făcută în pământ cu sapa1 sau cu alte unelte ori mașini de săpat. – Săpa + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SĂPĂTÚRĂ s. v. excavație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SĂPĂTÚRĂ s. v. cioplire, cioplit, gravură, prașilă, prășire, prășit, sapă, săpare, săpat, sculptare, sculptat, sculptură, stampă, tăiat, tăiere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
săpătúră s. f., g.-d. art. săpătúrii; pl. săpătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SĂPĂTÚRĂ ~i f. 1) Teren săpat. 2) Loc de unde s-a scos pământul în urma săpării; adâncitură săpată în pământ. /a săpa + suf. ~ătură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink