Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
SĂRBĂTORÉSC, -EÁSCĂ, sărbătorești, adj. De sărbătoare; solemn, festiv. – Sărbătoare + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SĂRBĂTORÉSC adj. v. festiv.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sărbătorésc adj. m., f. sărbătoreáscă; pl. m. și f. sărbătoréști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SĂRBĂTORÍ, sărbătorésc, vb. IV. Tranz. A-și manifesta sentimentele de admirație, de bucurie, de entuziasm față de o persoană sau față de un eveniment printr-o festivitate sau printr-o petrecere; a serba, a celebra. – Din sărbătoare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SĂRBĂTORÍ ~ésc tranz. (persoane, evenimente etc.) A marca printr-o solemnitate; a celebra; a serba. ~ un scriitor. /Din sărbătoare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SĂRBĂTORÉSC ~eáscă (~éști) Care are caracter de sărbătoare; propriu sărbătorilor; festiv; solemn. /sărbătoare +suf. ~esc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SĂRBĂTÓRI s. pl. v. ciclu, m*********e, period.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SĂRBĂTORÍ vb. 1. v. aniversa. 2. v. comemora.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sărbătorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sărbătorésc, imperf. 3 sg. sărbătoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. sărbătoreáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink