Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: sărbători (verb tranzitiv) , sărbătorire (substantiv feminin)   
SĂRBĂTORÍRE, sărbătoriri, s. f. Faptul de a sărbători; serbare. – V. sărbători.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SĂRBĂTORÍRE s. 1. v. aniversare. 2. sărbătoare, serbare. (~ nunții lor.) 3. v. comemorare. 4. (înv.) obnovlenie. (~ reîntoarcerii lui.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SĂRBĂTORÍRE s. v. elogiere, glorificare, lău-dare, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sărbătoríre s. f., g.-d. art. sărbătorírii; pl. sărbătoríri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SĂRBĂTORÍ, sărbătorésc, vb. IV. Tranz. A-și manifesta sentimentele de admirație, de bucurie, de entuziasm față de o persoană sau față de un eveniment printr-o festivitate sau printr-o petrecere; a serba, a celebra. – Din sărbătoare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SĂRBĂTORÍ ~ésc tranz. (persoane, evenimente etc.) A marca printr-o solemnitate; a celebra; a serba. ~ un scriitor. /Din sărbătoare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SĂRBĂTÓRI s. pl. v. ciclu, m*********e, period.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SĂRBĂTORÍ vb. 1. v. aniversa. 2. v. comemora.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sărbătorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sărbătorésc, imperf. 3 sg. sărbătoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. sărbătoreáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)