SĂRITÓR, -OÁRE, săritori, -oare, adj., subst. I. Adj. 1. Care sare. 2. Care se grăbește (să facă ceva); care intervine grabnic într-o acțiune. ♦ Spec. Care vine grabnic în ajutorul cuiva, care e gata oricând să ajute pe cineva. 3. (Despre lucruri) Care se ridică brusc în sus, de obicei sub impulsul unei forțe exterioare. ◊ (Pop.) Fântână săritoare = fântână arteziană. II. Subst. 1. S. f. (Înv.) Cascadă. 2. S. m. și f. Sportiv care participă la probe de sărituri. – Sări + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SĂRITÓR adj. v. amabil, binevoitor, îndatoritor, serviabil.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SĂRITÓR s. v. acrobat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
săritór adj. m., pl. săritóri; f. sg. și pl. săritoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SĂRITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) și substantival Care sare. 2) fig. (despre persoane) Care este totdeauna gata să ajute pe cineva; care vine în ajutor. /a sări + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FÂNTÂNĂ SĂRITOÁRE s. v. arteziană, fântână (arteziană, țâșnitoare), havuz.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink